Totul este trecator. Si oameni si lucruri si sentimente, tot. Este o lectie pe care o invatam de mici, insa atunci cand realitatea te plesneste, pare cel mai crud lucru. Si este… In mintea mea, dar mai ales in suflet, toti oamenii care ma inconjoara sunt nemuritori. Dar mai presus de dorintele mele este viata reala, cu ale sale “twists and turns”, care ma readuce cu picioarele pe pamant din cand in cand. Si cazatura este cateodata extrem de dureroasa. Inca ma mai dor vanataile de la ultima, e prea recenta…

I lost a friend, a good man. A man surrounded by people, a man who won countless battles, a man who always held his head high, despite the hard times. A man one liked for his positive state of mind, for his many qualities, for what he was. I can only guess he was needed in a much more beautiful place. But it’s such a shame he’s gone so soon and left behind nothing but emptiness.

I am honored to have met him, to have spent beautiful moments with him that I will cherish for the rest of my life. What’s left are just wonderful memories and a heart ache…

I hope from the bottom of my heart that you’ve found your peace and that wherever you are now, it’s a whole lot better…

nu este intamplator faptul ca am ales sa scriu o parte din acest post in engleza. exista in spate un motiv intemeiat.

…pe care am vazut-o in ultimul timp! Pe bune, e fantastica. E printre primele reclame filmate “cu camera ascunsa”, deci reactiile oamenilor sunt 100% reale. CUCUUUU!! =))

Reclama QFort – Cucu

Ii simt lipsa. As vrea sa pot sa o sun, sa vorbescu ea, sa merg la ea, sa o vad si sa ii spun ofurile, as vrea sa imi dea un sfat, as vrea sa o aud spunandu-mi o vorba buna. In momentele astea, ea ar sti cum sa-mi ridice moralul.

Dar nu pot. Ea e departe, acolo unde spunem sau credem cu totii ca e mai bine. Mi-a ramas doar amintirea ei si pastrez in suflet toate clipele petrecute alaturi de ea. O mai vad doar in poze si-mi spun mereu cat era de frumoasa si cat mi-era de draga. As vrea sa fie totusi inca aici, sa pot sa o fac mandra de mine inca o data. Gandul ca ea vede ce fac si are grija de mine imi alina catusi de putin dorul.

A trecut mai bine de un an de cand nu i-am mai auzit vocea, de cand nu am mai vazut-o. Imaginea ei in mintea mea e la fel, neschimbata, cu acelasi zambet sincer. O iubesc la fel, poate mai mult, pentru ca acum stiu sa apreciez mai bine tot ceea ce a fost ea pentru mine.

Va veni si ziua in care o voi avea din nou in fata mea. Candva…Nu stiu cand…Pentru ca nimeni nu stie! Dar pana atunci, o voi pastra mereu in sufletul meu!

Kings Of Leon – Use Somebody

Pentru cei care asteapta vacanta…pentru cei care vor sa se rupa din cotidian…pentru sufletul meu!

Mi-e dor de Sibiul meu drag. Mi-e dor de voi, stiti voi care…

Am atins pragul de 35! God, i’m good! Si asta in conditii austere: vesti proaste care pana la urma s-au dovedit a fi bune, lumea in jurul meu pleca la mare, ba la Cluj la o cafea buna de la Starbucks si eu…in casa in fata laptopului.

Maine am restanta la Marketing. Noapte buna!

De multa.

Mai ales atunci cand pui suflet in ceea ce scrii si cum scrii si sa vezi ca tot nu-i bine. Incerci iar si iar si iar… si iar nu-i bine. O iei de la capact, incerci sa fii mai “academic” si poate asa, intr-un final, daca o da Domnu, e pe placul cui trebuie. Te demoralizezi si e greu sa te ridici. Eu am nevoie de suturi in fund ca sa o iau de la capat.Ceva de genu “Run, Forest, run…”. Halal inteligenta emotionala, ca tot veni vorba. Mda…acum scriu despre cum influenteaza cultura munca emotionala. Chinese? Yes, please.

Pana luni mi-am propus sa trec de 35 de pagini. Pot, stiu ca pot. De unde stiu? Pentru ca ma motiveaza ceva, stiu eu ce, e ascuns bine de tot in mintea mea. Mai scade moralu, hop imi amintesc de ceea ce ma motiveaza, mai scriu 2 pagini. Acum sunt in pauza, o binemeritata pauza. Cum era aia cu “pauzele lungi si dese”? Aham, stiu, eu am inventat-o.