Student in sesiune…

Asta da ocupatie…nimic nu e mai maret pe lumea asta decat un student care lupta, indura, se chinuie, transpira de atata munca intelectuala ca in sesiune! numai imaginea in sine iti da fiori! cata responsabilitate pe capul unui student, cate griji, cate examene, cate…cate… e greu sa fii student, al dracului de greu!

O simt pe pielea mea… nedormita, obosita, cu capul mai mare ca de obicei de atata intelect! aproape ca-mi plangeti de mila, nu? ei bine, nu e cazu!! stim cu totii (studentii) cam ce face un student in sesiune: pierde vremea, bea, fumeaza, iese in club sau in pub si intr-un final se duce acasa, ca e obosit saracu’ de atata invatat! si la examene fie ce-o fi…daca-i de bine am invatat nopti intregi, daca se lasa cu note sub 5 a dracului profesor! cata pica are pe mine, asa ceva n-am mai vazut! e inuman!

Dar trece, fratilor si apoi vine aia din vara, cand e si mai grav. atunci e cald, e soare, visam la mare, la plaja. treburile se complica vara. dam vina pe caldura… ne racorim pe terasa la un suc, bere sau mai stiu eu ce, ca trebe domne sa mai luam si pauze, nu? studentu se ghideaza dupa vorba ceea din popor pauzele lungi si dese-cheia marilor succese!

Nu mai vreau sa ma plang atata sau sa elogiez studentul, al carui status e maret. nu mai am timp, am examen maine. asa ca ma duc sa pun mana pe … telefon sa vad ce mai fac fetele

Mama, i’m coming hoooome!!!

Pentru ca se apropie Craciunul si vacanta de iarna si toata lumea e nerabdatoare, m-am hotarat sa-mi iau vacanta de pe acum. Vorba aia, dupa un semestru mai mult de extenuant (oooo, da) si un serviciu care mi-a mancat nervii si zilele, merit si eu o recompensa (am zis eu asa, in sinea mea)! Asa ca, zis si facut! Mi-am bagat picioarele in el Bucuresti si mi-am facut bagajele (muuuult prea neincapatoare la ora asta – pentru ca, na, ca fetele – mi le-am cam luat pe toate, asa just in case) si acum ma gandesc cu groaza cum o sa gafai eu elegant la metrou la Piata Sudului cu 2 ditai gentile, eu asa mica si gingasa (domnisoara m-a mai facut mama). Dar, macar stiu ca la capatul unui drum luuung si obositor ma asteapta casuta mea frumoasa, cu patutul meu, cu mancarea lu’ mama si ’stourile lu’ tata. Aahhhh, si am uitat sa precizez, un oras frumos de tot, cum n-ati mai vazut:P (cum care?! SIBIU – normal). Oi fi eu mandra tare, dar am de ce…

Deja nici nu mai am rabdare pana maine, vreau sa ajung acasa, sa-i vad pe ai mei, sa ma plimb, sa ma relaxez, sa respir aer curat, sa visez… La mine acasa e frumos, e liniste, sunt oameni pe care nu ti-e teama sa-i intreb ceva ca se uita cu greata si-ti dau un raspuns gretos de-ti vine sa-ti iei lumea in cap. E oraselul meu si sunt tare mandra de el.

Pentru sfarsit, revin la ceea ce am scris acum cateva zile, si spun ca de Craciun vreau liniste si bucurie in suflet, nu doar pentru mine, ci pentru toti! Astept sa vad zapada de acasa si sa aleg bradul de Craciun, sa pregatesc mancarea de Craciun si sa aud colindatori!

Shitty Day

N-am mai avut asa o zi nasoala de mult. Dimineata mi-au stricat-o unii cu sculele lor ultra-mega-extra idiote de spart pereti si facut nervi la oamenii care vor sa doarma in liniste la 8!!! Si eu care ma gandeam ca-mi voi savura cacaoa cu lapte intr-o liniste ca de mormant cu revista mea de femei independente in fata, mi-am vazut lumea naruindu-se in fata mea la prima gaura data de aia de jos. In toata disperarea mea, imi faceam scenarii SF cum ca ma duc val-vartej peste ei se le zic vreo doua si viata devine din nou roz. Da’ de unde?! In schimb m-am tarat la baie unde mi-am spalat nervii si frustrarile si am mancat ceva in graba ca nu cumva sa-mi mai omor vreo 2-3 neuroni de nervi.

Ies din casa si surpriza!! Liftu nema, nu vroia nici cum… Ca si cum ar fi vrut sa-mi dea peste nas… Na hai fugi iute iute pe scari, coboara 9 etaje pe tocuri (ahhh, doamne cat mi-as fi dorit sa am adidasii) si acum printre noroaiele pana in gat din Bucuresti fugi la metrou. Needless to say ca am prins toate semafoarele pe rosu si ca usile metroului s-au inchis in fata mea, nu? Nu, nu si nu!!! Simteam ca e o gluma din aia penibila, sa te scoata din minti, dar nu… era cruda realitate care ma lua peste picior.

Ajung intr-un final la serviciu, gafaind ca dupa maraton si doar aici incepe nebuniaaa. Telefonu asta blestemat suna ca la Gara de Nord, faxurile curg si on top of this my boss is shitty too today.

Si ma uit la ceas, si vad ca e 2.30 si-mi vine sa-mi dau pumni in cap! Cat poate tine o zi naspa?O eternitate?!

The Christmas Spirit

Se apropie Craciunul si ca tot omu care inca se crede copil in preajma sarbatorilor, ma intreb oare ce-mi aduce Mosu’ anul acesta… Sunt prea mare pentru clasicile Barbie Dolls si prea “domnisoara” pentru masinutele cu telecomanda la care viseaza “aia micii”… desi recunosc fara pic de rusine ca aveam cele mai tari masinute din fata blocului, aveam si Barbie pe care le imbracam si dezbracam de 15 ori de ora… Traiam prin papusile alea si visam la Ken si la casuta lu’ Barbie… dupa care ma trezeam la realitate si dadeam o tura de bloc cu bicicleta si ma intorceam cu inca o julitura in genunchi si cu lacrimi de crocodil ca nu o sa mai pot purta fustita de “domnisoara”. Dar hai ca ma abat de la subiect…

Anu asta de Craciun, vreau liniste… Poate ca pare sau suna ciudat, dar vreau liniste si bucurie… Vreau sa vad oamenii dragi mie zambind, multumiti, impliniti… si vreau sa simt mirosu ala de sarmalele lu’ mama si cozonacu lu’ mami (ca asa o alint eu pe bunica-mea), vreau sa aud colindatori ca atunci cand eram eu mica, vreau sa simt spiritul Craciunului, ca parca nu l-am mai simtit de mult….de cand eram copil si-mi pregateam poeziile pentru Mosu’. Si tare mandra mai eram cand il vedeam intrand in casa (desi parca nu arata el chiar ca-n filme si reclame, dar mai conta?! – era MOSU!)

Asa ca, eu deja visez la vacanta de iarna, la zapezile de alta data si la Mosu’… Sper ca nu ma uita anu’ asta

ieeeeei i’m a blogger:D

de cand moda asta cu blogu? toata lumea are blog, si nu doar 1, ci 2-3, 100, in care dau copy paste la versuri cool de pe net sau poze “artistice” cu ei/ele in pozitii …hot?!

ei bine, eu nu vreau sa fac un nou hi5, ci doar un loc unde sa-mi pun si eu gandurile din cand in cand. asa ca, dragilor mei cititori, care ma vor descoperi probabil din greseala, a kind HELLO!!!