There is no such thing as “forever”

Totul este trecator. Si oameni si lucruri si sentimente, tot. Este o lectie pe care o invatam de mici, insa atunci cand realitatea te plesneste, pare cel mai crud lucru. Si este… In mintea mea, dar mai ales in suflet, toti oamenii care ma inconjoara sunt nemuritori. Dar mai presus de dorintele mele este viata reala, cu ale sale “twists and turns”, care ma readuce cu picioarele pe pamant din cand in cand. Si cazatura este cateodata extrem de dureroasa. Inca ma mai dor vanataile de la ultima, e prea recenta…

I lost a friend, a good man. A man surrounded by people, a man who won countless battles, a man who always held his head high, despite the hard times. A man one liked for his positive state of mind, for his many qualities, for what he was. I can only guess he was needed in a much more beautiful place. But it’s such a shame he’s gone so soon and left behind nothing but emptiness.

I am honored to have met him, to have spent beautiful moments with him that I will cherish for the rest of my life. What’s left are just wonderful memories and a heart ache…

I hope from the bottom of my heart that you’ve found your peace and that wherever you are now, it’s a whole lot better…

nu este intamplator faptul ca am ales sa scriu o parte din acest post in engleza. exista in spate un motiv intemeiat.

Mi-e dor de ea

Ii simt lipsa. As vrea sa pot sa o sun, sa vorbescu ea, sa merg la ea, sa o vad si sa ii spun ofurile, as vrea sa imi dea un sfat, as vrea sa o aud spunandu-mi o vorba buna. In momentele astea, ea ar sti cum sa-mi ridice moralul.

Dar nu pot. Ea e departe, acolo unde spunem sau credem cu totii ca e mai bine. Mi-a ramas doar amintirea ei si pastrez in suflet toate clipele petrecute alaturi de ea. O mai vad doar in poze si-mi spun mereu cat era de frumoasa si cat mi-era de draga. As vrea sa fie totusi inca aici, sa pot sa o fac mandra de mine inca o data. Gandul ca ea vede ce fac si are grija de mine imi alina catusi de putin dorul.

A trecut mai bine de un an de cand nu i-am mai auzit vocea, de cand nu am mai vazut-o. Imaginea ei in mintea mea e la fel, neschimbata, cu acelasi zambet sincer. O iubesc la fel, poate mai mult, pentru ca acum stiu sa apreciez mai bine tot ceea ce a fost ea pentru mine.

Va veni si ziua in care o voi avea din nou in fata mea. Candva…Nu stiu cand…Pentru ca nimeni nu stie! Dar pana atunci, o voi pastra mereu in sufletul meu!

Am un nepotel si ma mandresc cu el!

Alex

Aceasta comoara de copil este Alex, nepotelul meu. In cateva zile implineste 8 luni. E de la sine inteles ca e bijuteria familiei, ca atunci cand ne strangem, nu stim cum sa ne mai dam rand in a smotoci pe saracu’ copil. Partea buna e ca lui ii place si vrea in brate la toata lumea. Si rade. Si gangureste. Si chiuie. Si noi toti stam cu gurile pana la urechi si ne minunam cat e de destept baiatu’ noastru si cat de frumos l-au facut mama-sa (adica verisoara mea) si taica-so.

Avem 3 dinti. Avem, da, pentru ca credeti-ma, dintisorii aia apartin familiei intregi. Alex iese la plimbare in fiecare zi. In parc. In mall. Pe centru. La terasa. Chiar si la gratar. Alex e cel mai bronzat din familie.

Alex e cel mai frumos copil de pe lume. Punct.

Body art

De-a lungul timpului am avut mereu cate o dorinta arzatoare in ceea ce priveste “the body art”. Fie ca era vorba de inca o gaura in ureche, un cercel in buric sau unul in nas. Dintre toate astea, doar  gaura in ureche s-a indeplinit…si pe care, in mod surprinzator, am incetat sa o mai impodobesc dupa vreun an. Dar nu-mi pare rau. Cu cercelul in buric a fost circ mare, mi-am cumparat chiar si accesoriul necesar, insa mama nu si-a dat consimtamantul. Suspin si acum…dar nu mi-as mai face. Anul trecut am vrut gaura in nas. Zis si facut, am achizitionat si de aceasta data podoaba, insa la capitolul curaj am stat deplorabil. Stiti ce? Inca suspin… Mi-as face si acum, dar nu sa-l tin pentru totdeauna, asa un pic macar…sa-mi fac damblaua.

Acum am un nou pitic. Un tatuaj. Mic. Ascuns. Dragut. Si cu semnificatie sufleteasca. Problema de aceasta data nu e mama, nici curajul. E teama de a ma satura de el si sa regret ca l-am facut. Oare care va fi deznodamantul?

The sound of music

Desi tema blogului meu nu era muzica, in ultimul timp simt nevoia sa vorbesc despre ea. Am mai spus-o, muzica are asupra mea un efect extraordinar, as putea spune ca e chiar ‘medicamentul’ meu cel mai pret. Ma inconjoara zi de zi, imi da si ‘buna dimineata’ si ‘noapte buna’ si ma trezesc de multe ori cantand asa din senin, sau cel putin fredonand ritmul melodiilor care mi-au ramas in cap.

Unora poate li se pare exagerat, dar stiu ca sunt multi oameni care se regasesc in ceea ce spun aici. Nu ma pot lipsi de muzica, e o parte din ceea ce sunt. Cei care ma cunosc stiu ca unul dintre cele mai dureroase lucruri care mi s-ar putea intampla ar fi sa-mi pierd auzul, sa nu mai pot auzi ritmurile care ma fac zi de zi sa visez, sa tin capul sus, sa merg mai departe orice s-ar intampla, sa zambesc, sa cant, sa dansez!

Stau si recitesc ce am scris mai sus si mi se pare ca are un aer trist…nu asta era intentia mea, dar n-am sa reformulez caci e ceea ce am simtit cand am scris, iar scopul meu nu este de a crea arta aici, ci de a-mi asterne gandurile.

Intr-o lume tot mai superficiala, raman fidela muzicii mele si celorlalte mici placeri care-mi fac traiul mai frumos.

It’s crazy this spell you have me under…

Cat de frumoasa poate fi o melodie…?!

In This Moment – David Archuleta

Sunt rare melodiile lente, sau baladele care sa-mi placa extraordinar de mult, deoarece muzica are asupra mea un efect extraordinar. De aceea, de obicei ascult muzica destul de antrenanta, ritmata, vesela… Din curiozitate, am urmarit azi niste filmulete de la American Idol, caci tocmai ce se terminase sezonul si pot sa spun ca am facut o descoperire fantastica pe nume David Archuleta. Are doar 17 ani si o voce de milioane. I-am ascultat aproape toate melodiile pe care le-a cantat in concurs, iar cea pe care e regasiti aici, mi se pare cea mai frumoasa.

De departe cea mai deosebita interpretare a acestui cantec, nu numai ca imi place de moooooor, dar cand am ascultat-o prima oara mi s-a ridicat parul pe maini. Mie una, imi transmite o stare excelenta! (Poate si din cauza ca nu arata rau baiatu deloc, asa ) Ma declar fan al acestui pusti si promit sa ma fac “sapaturi” despre el.

Aaaa, si din pacate nu el a fost marele castigator… Pacat!

Enjoy!