Gossip…nu, nu ala de la Tineretului!

Fain titlu, nu?? )

Cand am vazut poza asta mintea mea a inceput sa lucreze…sau mai bine zis, sa prelucreze, asa ca mi-am pus urmatoarea intrebare: de ce oamenilor le face asa mare placere sa barfeasca? De unde pana unde acest nou tabiet care incanta suflarea omeneasca? Nu exista om care sa nu fi barfit macar o data, iar cel care spune spune altceva, ori minte ori a crescut…in pustietate…

Cea mai perversa placere in a  barfi este aceea ca poti sa denigrezi oameni, sa vorbesti rau despre ei… e ca un fel de razbunare, sau mai degraba e refulare a complexelor. Oricum, nu vreau sa fac pe Doctorul Andrei, dar totusi…e parerea mea.

Mi-am petrecut 4 ani din viata intr-o clasa plina de fete, 24 la numar mai exact. Fiecare cu felul ei de a fi, cu stilul ei propriu, cu obiceiurile si credintele ei. Ce credeti ca a iesit? Multa barfa, exact. De ochii lumii, toata lumea era prietena cu toata lumea, iar in cercurile restranse erau discutii tare aprinse. Intr-un final, am ajuns de le-am multumit lor pentru rautatile pe care si le adresau, pentru asa m-am lecuit de superficialitati de genul asta. Sunt genul de om care nu agreeaza prefacatoria, motiv pentru care atunci cand am ceva de spus unui om, i-o spun in fata. Consider ca asa este cel mai corect…daca gresesc, va rog sa ma corectati.

Nu-mi place sa asist la discutii ce au ca subiect “cine ce-a mai facut” sau “ai vazut ce bluza avea X”… desi recunosc ca imi mai scapa si mie remarci rautacioase din cand in cand. Dar imi revin repede, asta e important . Am incercat tot timpul sa nu fac din actiunile mele sau din simpla mea aparitie motiv de barfa, pentru ca nu-mi place deloc ideea sa stiu ca sunt subiect de discutii din acestea “intelectuale”, desi sincera sa fiu nu cred ca problema ar fi la mine…

Am fost indemnata de mica “sa-mi vad de treaba mea” si sa nu-mi “bag nasul unde nu-mi fierbe oala” (asa se zice, la mine in Ardeal) si asta am si facut! Aaaaa, si cam asta ar trebui sa faca toata lumea!