Despre prieteni…

Cand incepi o noua etapa a vietii (pentru mine, asta a insemnat mutarea la Bucuresti la facultate) lasi totul in urma ta in cautarea unui ceva mai bun… Eu am lasat o familie minunata care ma sustine neconditionat si care ma iubeste cu toate bunele si relele, prieteni de-o viata si inevitabila gasca de liceu si am venit intr-un suflu aici sa ma fac om destept E lesne de inteles ca inceputul a fost coplesitor… lume noua, fete noi, un oras mare cu lume grabita si primii pasi ca student.

Te vezi inconjurat de oameni ca si tine, care au aceeasi poveste cu mici diferente ici si colo, care cauta sa se adapteze noului stil de viata si implicit statutului de student… Incet incet am inceput sa ne ascultam povestea fiecaruia, sa ne cunoastem dincolo de aparente si sa ne acceptam defectele care uneori te fac mai adorabil. Am devenit o noua familie departe de casa fiecaruia, un sprijin la greu si bucuria impartasirii momentelor fericite (sau a banilor de cafea la sfarsit de luna ).

Daca ar fi sa trag acum o linie, cu siguranta as vedea atatea lucruri frumoase care mi s-au intamplat alaturi de ele, de fetele mele si prea putin greul care vine odata cu inaintarea (cam prea rapida) in varsta. Cand n-ai sfatul mamei la indemana, le ai pe ele, cand n-ai cui sa-ti spui pasul nu trebuie decat sa dai un telefon, cand n-ai nici un chef, ti-l fac ele…si as putea continua la nesfarsit sa-mi descriu sentimentele si ceea ce ma fac ele sa simt zi de zi.

Si nu-mi trebuie mult sa fiu fericita, caci fericirea mea acum am ajuns sa o simt din lucrurile marunte. Din hoinaritul pe strazi, din glume seci al carui sens doar noi il intelegem, din descoperirea unei cafele moca la Spring Time, din gumitele de 50 de bani de la Sala Dalles, din noptile in club, din nenumaratele iesiri la suc sau dintr-un seminar plicticos pe care ajungi sa-l tii minte o viata intreaga datorita unei replici tampitele care la 6 seara te da pe spate si-ti provoaca un ras necontrolabil din care cu greu te mai opresti.

Admiratia pentru fetele mele e mare, caci stiu ca nu-i usor sa fii de capu tau intr-o lume noua, dar impreuna am invatat sa trecem mai usor peste greutati si sa ne bucuram mai mult de viata, de o zi insorita, de o cafea in Cismigiu O sa pastrez mereu amintirea acestor ani si pe ele aproape de sufletul meu…