O scrisoare nostalgica

Am avut placerea sa citesc cateva randuri care mi-au transmis o stare de nostalgie crunta… Visez cu ochii deschisi la timpurile alea… Ce mult mi-ar placea sa le mai pot trai o data! N-o sa va mai tin in suspans, asa ca va invit sa retraiti clipe de neuitat in cele ce urmeaza:

“O scrisoare nostalgica adresata celor care fac parte din generatia noastra, generatia X. Nascuti la mijlocul anilor ‘80, vedem acum in anul 2008 cum casa parintilor nostri e de 50 ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o ei si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre vreo 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si politica mai mult decat cred batranii, care bombane in spatele nostru ca <noi nu stim nimic>.

Suntem ultima generatie care a jucat <’scunsea>, <castel>, <ratele si vanatorii>, <tara, tara vrem ostasi>, <prinsea>, <sticluta cu otrava>, <pac-pac>, <hotii si vardistii>; ultimii care au strigat <1,2,3 la perete stai>, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocuri video (remember Mario??) si primii care au vazut desene animate color.

Noi am purtat jeansi elastici, evazati, geci de blugi de la turci, iar cel care avea haine de firma gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca. Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricou, iar fetele si-au cusut pe haine stelute si inimioare.

Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in engleza, si am cantat La Multi Ani, nu Happy Birthday la aniversari. Spuneam <misto> si <fain> in loc de <cool>. Am sorbit din ochi Beverly Hills, Merlose Place, Twin Peacks, Dallas si cine zice ca nu se uita, ori minte ori n-avea inca televizor. Ne uitam la desene animate de la italieni si ne era ciuda ca nu aveam si noi subtitrari sa intelegem de ce naiba s-a certat Mila cu Shiro. Reclamele de la posturile straine ne innebuneau si de abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum sau pustile alea absolut superbe cu apa. Intre timp ne indulceam cu Tango de vanilie si ciocolata si clasicele bidoane cu apa turnate in cap ce ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.

Noi am ascultat si Metallica si Backstreet Boys si Ace of Base si Dj Bobo si Michael Jackson si inca nu aparusera manelele. Singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, iar noi nu stiam pasii, dar toata lumea dansa. Spre deosebire de copiii din ziua de azi noi am auzit si de Queen, Abba cat si de noile nume precum 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi vor spune ca <muzica a inceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, oricum>. Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou niste jucarii bestiale) si am baut Cico si suc la Tec fara sa ne fie teama ca au prea multe E-uri, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticluta fara sa ne fie teama de virusi.

Noi am injurat arbitrul ca ne-a furat meciul cu Danemarca si poate ca tot noi i-am trimis 10.000 de mailuri de <dulce>. Noi nu ne dadeam bipuri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround, taceam toti sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Play Station, ci tetris si jocuri pe televizor, de care ne plictiseam dupa o luna dupa ce le cumparam si se umpleau de praf in dulap. Abia asteptam la chefuri sa jucam <fantanita> sau <flori, fete si baieti> sau <sticluta> sau <adevar si provocare> sau orice alt joc care ne dadea ocazia sa pupam pe gura pe cine <iubeam>. Noi suntem cei care inca au mai cerut sau li s-a cerut prietenia, noi roseam la auzul cuvantului <sex> si tot noi dadeam cu banul cine sa intre in farmacie sa cumpere prezervative pe care sa le umplem cu apa si sa le aruncam in cap la colegi, noi am completat mii de oracole sperand ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie <de cine iti place> ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere sau cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special ca sa nu poata fi deschise de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a 3 schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca, noi suntem cei care inca mai tinem minte emisiunea <Feriti-va de magarus>. Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de first timers.

Daca esti de-al nostru… felicitari!”

Unii fura…altii aplauda

N-am crezut ca o sa ajung vreodata sa scriu despre fotbal. Dar n-am ce face caci sistemul ma scoate din sarite. Nu pretind ca sunt mare specialista in domeniu, e un hobby care ma incalzeste din cand in cand, dar care din pacate imi si lasa un gust amar. In cele ce urmeaza am sa redau ce a scris un fan al Rapidului, cu siguranta cuvintele lui sunt mai potrivite decat ale mele:

“Astazi am inteles sistemul. Astazi am inteles cum valori incontestabile au murit, dandu-si sufletul pentru noi in trecut. Au existat N jucatori, care cu pretul carierei au refuzat sistemul comunist. Transpus, astazi, organizarea cospiratiei este mult mai solida, de aceea, ne-a dat o palma dura sa intelegem cine au fost predecesorii nostri si pentru ce au luptat. Asta va trebui si noi sa facem. Sa luptam impotriva jegurilor umane, care cumpara totul. ACEST ARBITRU A DECIS IN FAVOAREA MAJORITATII SUPORTERILOR, SI NU A CALITATII LOR. NE-A SUBESTIMAT. A facut-o in tur, cand n-a “sesizat” surubul din capului lui Bozovici, insa a observat cu “fidelitate” o bricheta aruncata la 1 metru de el. NICIODATA RAPID NU VA PUTEA INVINGE. ESTE UN RAZBOI PREA MARE, IN CARE CEI CINSTITI NU CASTIGA. DOVEDITI FIDELITATE, SI INCERCATI SA VA PROMITETI CA VETI UMPLE STADIOANELE ACOLO UNDE VA JUCA RAPID – O LEGENDA CE DOMINA ROMANIA.”

Puteti accesa pagina aici ==> http://fzr.ro/stire_detaliata/Stiri/SINGURI_IMPOTRIVA_TUTUROR_/6301.htm

Ziua femeii…

8 martie – avem si noi o zi in care o lume intreaga ne sarbatoreste frumusetea, delicatetea, indemanarea, simpla prezenta… Si nu-i asa ca sentimentul e frumos? Sunt mandra ca sunt femeie si nu mi-as dori sa schimb asta pentru nimic in lume! In fond, de ce as face-o? Imi place ca fac parte din reprezentantele sexului frumos: suntem feminine, ne place sa fim alintate, suntem gingase, sentimentale, simtim nevoia sa fim ocrotite, dar in acelasi timp suntem niste luptatoare, stim exact ceea ce vrem, suntem corecte, avem puterea sa gasim solutii inedite la probleme de tot soiul, ce mai, suntem deosebite!

Fetelor, iubiti-va pentru ceea ce sunteti, invatati sa va apreciati si -cel mai important- invatati sa va respectati! Stima de sine e o comoara daca stiti sa o cultivati! Si ce-i daca barbatii se cred superiori noua? Si ce-i daca inca nu avem aceleasi posibilitati sau sanse datorita prejudecatilor? Macar noi avem inteligenta suficienta sa le recunoastem meritul in viata noastra. Noi stim ca ei ne completeaza vietile si ne infrumuseteaza diminetile cu un sarut afectuos pe frunte, cu un “te iubesc” in loc de “noapte buna”.

Dar hai sa nu ma abat de la subiect, caci azi NOI suntem in centrul atentiei! Asa ca nu-mi ramane decat sa va urez voua, femeilor, un sincer LA MULTI ANI si sa va indemn sa aveti cat mai multa incredere in voi. Fiecare dintre noi are ceva de aratat acestei lumi … hai sa nu ne pierdem pe drum!

Despre prieteni…

Cand incepi o noua etapa a vietii (pentru mine, asta a insemnat mutarea la Bucuresti la facultate) lasi totul in urma ta in cautarea unui ceva mai bun… Eu am lasat o familie minunata care ma sustine neconditionat si care ma iubeste cu toate bunele si relele, prieteni de-o viata si inevitabila gasca de liceu si am venit intr-un suflu aici sa ma fac om destept E lesne de inteles ca inceputul a fost coplesitor… lume noua, fete noi, un oras mare cu lume grabita si primii pasi ca student.

Te vezi inconjurat de oameni ca si tine, care au aceeasi poveste cu mici diferente ici si colo, care cauta sa se adapteze noului stil de viata si implicit statutului de student… Incet incet am inceput sa ne ascultam povestea fiecaruia, sa ne cunoastem dincolo de aparente si sa ne acceptam defectele care uneori te fac mai adorabil. Am devenit o noua familie departe de casa fiecaruia, un sprijin la greu si bucuria impartasirii momentelor fericite (sau a banilor de cafea la sfarsit de luna ).

Daca ar fi sa trag acum o linie, cu siguranta as vedea atatea lucruri frumoase care mi s-au intamplat alaturi de ele, de fetele mele si prea putin greul care vine odata cu inaintarea (cam prea rapida) in varsta. Cand n-ai sfatul mamei la indemana, le ai pe ele, cand n-ai cui sa-ti spui pasul nu trebuie decat sa dai un telefon, cand n-ai nici un chef, ti-l fac ele…si as putea continua la nesfarsit sa-mi descriu sentimentele si ceea ce ma fac ele sa simt zi de zi.

Si nu-mi trebuie mult sa fiu fericita, caci fericirea mea acum am ajuns sa o simt din lucrurile marunte. Din hoinaritul pe strazi, din glume seci al carui sens doar noi il intelegem, din descoperirea unei cafele moca la Spring Time, din gumitele de 50 de bani de la Sala Dalles, din noptile in club, din nenumaratele iesiri la suc sau dintr-un seminar plicticos pe care ajungi sa-l tii minte o viata intreaga datorita unei replici tampitele care la 6 seara te da pe spate si-ti provoaca un ras necontrolabil din care cu greu te mai opresti.

Admiratia pentru fetele mele e mare, caci stiu ca nu-i usor sa fii de capu tau intr-o lume noua, dar impreuna am invatat sa trecem mai usor peste greutati si sa ne bucuram mai mult de viata, de o zi insorita, de o cafea in Cismigiu O sa pastrez mereu amintirea acestor ani si pe ele aproape de sufletul meu…